Din soseaua ce vine de la Bucuresti, intovarasind Dambovita cand in dreapta, cand in stanga, pana la Grubanesti si chiar mai departe, se desprinde un drum plin de pietre si gropi, lung de patru kilometri, pe care il strabat navetistii din satul Ziropa in fiecare zi.
Sontac-sontac, taras-grapis, haida-haida, catinel-catinel… patru kilometri par nesfarsiti cand soarele iti arde crestetul si setea iti taie orice avant.
Le este greu, caci drumul acesta, anevoie de strabatut – atat cu pasul cat si cu bicicleta, nemultumeste mai ales soferii. Daca vor sa-si tina masinile in viata, nu trebuie sa depaseasca viteza de 10 km/h.
Ziropenii au si ei un vis: isi doresc, de cand se stiu, ca primarul din Grubanesti sa le asfalteze soseaua.
N-a fost primar ales de sateni, de la Revolutie incoace, care sa nu fi facut promisiunea asfaltarii. Dar, de cum s-au instalat in fotoliile confortabile de la Primarie, amnezia i-a lovit pe toti, fara exceptie. Satenii, obisnuiti sa fie tratati ca niste linge-blide, coate-goale, prostalai, tontalai, mate-fripte, tasti-basti… n-au protestat niciodata. Si daca ar fi facut-o, ce s-ar fi rezolvat?…
Anul acesta, an electoral, a avut loc o minune. Masini pline cu pietris, nisip, utilaje grele si oameni in uniforme au invadat satul. In numai doua saptamani o jumatate din drumul ce taie satul in doua a fost asfaltat.
Vremea, vremurile sau mai-stiu-eu-ce au facut ca lucrarile sa se opreasca exact in dreptul scolii, acolo unde cetatenii de frunte isi exprima preferintele electorale, la vremea cuvenita acestora…
Un zvon a inceput sa circule cu o viteza specifica: daca vom vota PFL-ul la europenili astea, la primavara primarita ne va asfalta si restul drumului (restul de patru kilometri). Altfel…
Zvonacii au avut mare grija ca satenii sa nu afle ca banii pentru asfaltare sunt bani europeni, nu locali, nu de la centru… Dar, mai conteaza? Zvonul principal isi facuse efectul. Oamenii stiau foarte bine, precis pe cine vor trimite prin Ieuropa…
E seara. E duminica. Adapostiti in casele mici, cu sobe fierbinti dogorind caldura, ziropenii asteapta linistiti rezultatele alegerilor, cu un pahar de vin fiert alaturi….
Un ziropean tolanit in pat, duhnind a balegar de vaca, sta in fata televizorului si se simte superior tuturor analistilor politici, care nu-si dau seama cum pot obtine amatorii de porcine rezultate bune la alegeri… Ha! Ce stiu ei cum merg treburile in lume!…
Are dreptate.
Daca pantofii nu ti-au fost atinsi niciodata de colbul drumului de tara, sa nu ai pretentii ca stii ce se petrece in mintea alegatorului din Ziropa.
Adica… de oriunde.
